Iubiți mielușei, regret absența mea prelungită dintre voi, dar o serie de griji lumești mi-au ținut mintea ocupată și departe de preocupări duhovnicești.
N-am acum inspirație să fac o trecere elegantă, așa că intru direct în subiect.
Întotdeauna mă amuză când îi aud pe oamenii religioși vorbind despre instabilitatea, imprecizia și caracterul precar al științei, mai ales atunci când își permite să nu confirme sau, mai rău (Dumnezeu să ne apere!) să contrazică informațiile cuprinse în cartea sfântă (oricare ar fi aia). Mă amuză pentru că, în mod ironic, respectivii dreptcredincioși își fac cunoscută părerea într-o cameră iluminată electric, răcorită cu ajutorul unui sistem de climatizare avansat, sau încălzită cu ajutorul unui boiler automatizat și reglat să mențină în permanență temperatura dorită. De multe ori aceste păreri sunt exprimate cu ajutorul unui computer și a unei conexiuni la o rețea globală capabilă să suporte simultan contacte vizuale, auditive, scrise și transfer de date în timp real.
O sa va scriu scurt, prieteni. Imi pare rau ca nu am mai scris in ultima vreme, promit sa ma revansez. Am avut multa, foarte multa treaba (si mai am inca) dar voi reveni si voi scrie. Cel mai probabil luni, pina atunci nu voi mai avea acces la civilizatie.
Ca tot veni vorba de civilizatie, astazi am oprit la toate bisericile pe care le-am nimerit in drum, sa ma rog. Sa ma rog de sfintii parinti sa primeasca niste saci cu haine pentru cei ramasi fara case. Am fost refuzat, mi s-a raspuns inclusiv
Da’ ce credeti ca sintem noi?
Ma abtin sa spun ce cred ca sint. Ar trebui sa fie personificarea bunatatii si iubirii si grijii fata de cei aflati in suferinta. Credeam ca macar in situatii de-astea, char daca nu sint, macar pot sa mimeze corect. Cu dragoste frateasca le doresc rupturi anale.
Ma opresc aici, ca mi-e mult prea sila. Va rog insa, daca stie cineva, sa-mi spuna unde pot duce niste saci cu haine pentru amaritii astia. Sint aproape noi si sint proaspat spalate. Multumesc.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, vă scriu din pribegie, căci tăcerea care a domnit peste ambele coloane până acum nu a fost vrerea mea ci aşa a fost să fie. Am ieşit eu într-o dimineaţă în curte să-mi beau cafeaua tihnit şi cum stăteam aşa mi-au picat ochii pe casa parohială şi m-a bătut o viziune. Se făcea că de după antena de satelit s-a iţit însăşi sfânta preacuvioasă muceniţă şi mult-pătimitoare Fevronia, care mi-a spus:
Păi bine, măi Daniile, asta-i casă de om al Domnului?
Apoi a dispărut. M-am uitat şi eu la casă şi n-am avut încotro, a trebuit să admit că era demnă de casă parohială pe când eram tânăr şi la începuturile meseriei, dar acum nu mai este. Îmi trebuie una mai mare. Aşa că am purces la întocmit de acte şi dosare, ca să-mi deie primarul cel întunecat binecuvântare pentru sfintele consolidare şi extindere. O să vă spun că cine zice că nu se poate obţine repede aprobare de la primarul care este minte; se poate, pentru preţul corect. Aşa că am deschis cutia milei, să văd ce mărunţiş e pe acolo şi-am văzut că-s suficiente mii de euro şi pentru sfânta lucrare şi pentru sfântul dosar.
Astăzi, dragii mei, m-am hotărât să vă vorbesc un pic despre sex. În primul rând pentru că nu am mai făcut-o de multă vreme şi în al doilea rând pentru că vine sfântul weekend şi ştiu că aveţi mai mult timp.
Nu e un mister pentru nimeni că ateii, aceste murdarii umane, spun printre altele că religia nu e un lucru bun aducând printre argumente şi faptul că din perspectiva religioasă singurul scop al sexului este procreerea. Nimic mai greşit. Orice bun creştin ştie că sexul are nu numai rolul procreerii. Să luăm de exemplu sexul punitiv. Când se întâlneşte cu un necreştin (ateu, satanist sau homosexual) bunul creştin răbufneşte în sfânta mânie:
Futu-vă-n gura de … (atei, satanişti, homosexuali, etc)
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, date fiind ultimele evenimente am decis să las la latitudinea voastră ce comentarii intră în cutia cu mizerii şi care merită sa rămână afişate. Dacă un comentariu este insultător sau depasat, folosiţi cu încredere linkul care apare mai nou sub text (report comment).
Mi se pare mult mai elegant aşa, în loc să permitem trollilor să necinstească şi să întineze frumosul blog dar mai ales comentariile pertinente pe care le faceţi şi care – să fiu sincer – adăugă o valoare inestimabilă Luminii Sfinte.
Amin +
NAȘTEREA UNUI MONSTRU
Totul începe când citești Biblia pentru prima dată. Nu toată lumea se poticnește în același verset. Un negru ar putea fi foarte nedumerit să descopere că Biblia încurajează sclavia și în Noul și în Vechiul Testament și, mai mult decât atât, că stăpânul nu greșește cu nimic bătându-și sclavul atâta timp cât se oprește înainte de a-l ucide pe loc și nu-i nimic dacă, în urma loviturilor, sclavul moare după 2-3 zile.
Dragii mei, oiţe şi mieluşei ai Domnului, revin cu o temă care macină orice bun creştin: cum ascultăm sfatul Tăicuţului Ceresc? Căci el ne cere să ne iubim aproapele. Dar putem? Cum merită el, aproapele, să fie iubit? Ce face el ca să merite să fie iubit?
În primul rând, Dumnezeu nu ne cere să ne iubim aproapele dacă merită. Ci să-l iubim. Spun asta ca să fiu bine înţeles încă de la început. Aproapele trebuie iubit pentru că ţi-este aproape, nu pentru că merită. În al doilea rând, atâta vreme cât stromeleagul se învârtoşează, aproapele nu trebuie să ducă lipsă de iubire.
Avem însă situaţia aproapelui disperat care, în lipsa dragostei părinteşti, se cere iubit cu orice preţ. Care strigă, plânge, tânjeşte după un strop de iubire, al cărui discurs arată că nu oricine a avut parte de-un sân împins în guriţă cu dragoste maternă, care arată ca în copilăria târzie educaţia părintească a lăsat contuzii în loc de amintiri.
DESPRE POTOP. DUMNEZEU ARE ALZHEIMER
(Partea a II-a: Retragerea apelor)
Iubiţi mieluşei, aşa cum vă spuneam data trecută, în marea Sa înţelepciune şi iubire de oameni, acelaşi Dumnezeu care-i învaţă pe bunii creştini că avortul e crimă a decis să omoare toţi copiii, inclusiv pe cei încă nenăscuţi, pentru că oamenii mari nu-L mai iubeau ca-n prima zi, Îi stricau jucăriile şi scoteau limba la El. Noe şi familia lui, însă, au fost mai buni şi mai curaţi decât toţi copiii ăia urâţi şi răi şi Dumnezeu i-a salvat împreună cu milioanele de animale încuindu-i în copaia de salcâm.
Oite si berbecuti ai Domnului, va scriu una scurta, doar ca sa va indemn la vot. Mergeti pe acest link, votati cum va indeamna constiinta si apoi trimiteti linkul mai departe, indemnandu-va prietenii si neamurile sa faca la fel. Tot dupa constiinta.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, am revenit printre voi după o scurtă lipsă pe care văd că nu mi-aţi simţit-o mulţumită Taicului Terezu, căruia îi mulţumesc pe această cale. Am avut de luptat cu satanele din viaţa reală şi aceasta mi-a ocupat mai mult timp decât credeam, căci li s-a întărit puterea în aceste zile în care necredinţa îşi face simţită din ce în ce mai mult prezenţa.
