Preafericiţi sfinţi părinţi, cu sfială şi supuşenie mă adresez vouă întru îndreptarea unei strâmbăciuni, a unei nedreptăţi care-mi mâhneşte sufletul.

Umilul rob al Domnului ce mă aflu nu poate să nu constate că parohia de nevrednici ce-o păstoresc este sub puterea mea de muncă, aceasta fiind o parohie de oameni avuţi. Cu durere constat că dată fiind probabil şi criza prin care trece ţara noastră cea ortodoxă, dar mai ales a modului înţelept în care a fost cârmuita de guvernările anterioare dar mai ales de aceasta de acum, în parohia de lângă a mea lucrurile stau mult mai bine din punct de vedere al nevoilor Sfintei Biserici.

Spun aceasta deoarece de cel puţin două luni de zile, în parohia alăturată, cu enoriaşi mult mai săraci (inclusiv cu duhul) decât ai mei, cel puţin un miel al Domnului pleacă zilnic spre Tatăl Ceresc şi Împărăţia Lui. Cel puţin unul pe zi, preafericiţii mei colegi, în timp ce enoriaşii mei se încăpăţânează să-şi păstreze banii pentru medicamente şi bunăstare şi să trăiască vieţi lungi de huzur.

Rog aşadar preasfintele voastre minţi luminate să găsească o soluţie, căci aşa nu se mai poate: o parohie să umple un cimitir pe lună şi să aibă vistieria plină iar altă să ajungă să facă lumânări din banii parohului, nevoit să meargă din poartă în poartă fără chitanţier după el.

3 Responses to “In atentia mai marilor mei”