Chestia cu augh vine de la frumosul film tras prin computer cu filtru maro si efect Draganizer, numit 300. Asa racneau oamenii aia maro cind navaleau peste oamenii aia maro mai inchis (asta-i tot ce am retinut io din filmul ala).
Acum niste vreme, cind au scos popii la pupat mortaciunile numite Dumitru si Pavel m-am gindit sa dau si eu o tura pe acolo. Si-am vazut crestinii, frate. Crestinii aia buni, blinzi, care-si iubesc aproapele. Atit de aprig si-l iubesc incit la sfirsitul parangheliei presa a facut bodycount, ca la sfirsit de Rambo: 50 de crestini intrati in hipotermie, 200 cu oase rupte si lesinuri fara numar. Hai ca hipotermia nu intra la categoria iubire crestina, ca pe-aia o faci de prost, nu tre’ sa te ajute nimeni. B
omboana pe coliva, ca sa ramin in cele sfinte, au fost doua avorturi. Adica doi fosti viitori crestini, din mame campioane, de-au ajuns sa leapede la coada.



Explicatia e simpla frate Ioane, e simpla si o gasim in Scriptura ca pe mai toate explicatiile de care omul are nevoie. “Cei din urma vor fi cei dintai” a spus Iisus si cu gandul la acest indemn-chemare oitele si berbecutii Domnului s-au imbulzit ca analoagele patrupede la iesirea din stana.
Acum fro’ doi ani am vazut pe langa Mitropolie cum crestinii se bateau cu scutierii pe niste moaste. Nu stiu cine a castigat, dar asta e partea frumoasa: oricare din ei ar fi castigat, eu ma bucur. Si sper ca cei care au pierdut sa mai vina la astfel de intalniri, sa mai intoarca si obrazul celalalt.
Domnul sa te binecuvanteze frate paladin, cuvintele tale sunt pline de intelepciune duhovniceasca.