Archive for the ‘ortodox’ Category
Astăzi, dragii mei, m-am hotărât să vă vorbesc un pic despre sex. În primul rând pentru că nu am mai făcut-o de multă vreme şi în al doilea rând pentru că vine sfântul weekend şi ştiu că aveţi mai mult timp.
Nu e un mister pentru nimeni că ateii, aceste murdarii umane, spun printre altele că religia nu e un lucru bun aducând printre argumente şi faptul că din perspectiva religioasă singurul scop al sexului este procreerea. Nimic mai greşit. Orice bun creştin ştie că sexul are nu numai rolul procreerii. Să luăm de exemplu sexul punitiv. Când se întâlneşte cu un necreştin (ateu, satanist sau homosexual) bunul creştin răbufneşte în sfânta mânie:
Futu-vă-n gura de … (atei, satanişti, homosexuali, etc)
DESPRE POTOP. DUMNEZEU ARE ALZHEIMER
(Partea a II-a: Retragerea apelor)
Iubiţi mieluşei, aşa cum vă spuneam data trecută, în marea Sa înţelepciune şi iubire de oameni, acelaşi Dumnezeu care-i învaţă pe bunii creştini că avortul e crimă a decis să omoare toţi copiii, inclusiv pe cei încă nenăscuţi, pentru că oamenii mari nu-L mai iubeau ca-n prima zi, Îi stricau jucăriile şi scoteau limba la El. Noe şi familia lui, însă, au fost mai buni şi mai curaţi decât toţi copiii ăia urâţi şi răi şi Dumnezeu i-a salvat împreună cu milioanele de animale încuindu-i în copaia de salcâm.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, am revenit printre voi după o scurtă lipsă pe care văd că nu mi-aţi simţit-o mulţumită Taicului Terezu, căruia îi mulţumesc pe această cale. Am avut de luptat cu satanele din viaţa reală şi aceasta mi-a ocupat mai mult timp decât credeam, căci li s-a întărit puterea în aceste zile în care necredinţa îşi face simţită din ce în ce mai mult prezenţa.
DESPRE POTOP, SAU ZIUA CÂND DUMNEZEU A ÎNECAT PEŞTII
(Partea I: Arca)
Iubiţi mieluşei şi fraţi întru Domnul, vă cer iertare pentru gluma ieftină din subtitlu. Da, ştiu şi eu că prin potop apa sărată a mărilor s-ar fi îndulcit, iar apa râurilor şi lacurilor s-ar fi sărat rezultând un amestec cu salinitate incorectă atât pentru supravieţuirea vieţuitoarelor marine cât şi a celor de apă dulce. Asta ca să nu mai vorbim de poluarea produsă de descompunerea simultană în apă a milioane de cadavre de oameni şi animale.
Iubiţi fraţi întru Domnul, mi-am învins cu greu tentaţia ca, în loc de această cateheză, să citez capitolul care urmează în întregime pentru că aproape intră în categoria „no comment”. Cu toate acestea, voi încerca să-l explic cum pot eu mai bine. Read the rest of this entry »
Dragi enoriaşi, aşa cum bine ne învaţă Sfânta Scriptură, Dumnezeu a făcut la început cerul şi apoi pământul. Cu cerul a fost relativ simplu, a zis să fie cer şi-a fost. Ca să facă pământul însă a avut ceva de lucru înainte, căci nu mai făcuse până atunci aşa ceva. Bine, nici cer nu mai făcuse dar a fost simplu pentru că a zis să fie cum o fi şi să nu se termine nicăieri. Şi l-a făcut.
Iubiţi mieluşei şi fraţi, aseară, după ce am adus procoveţele de la curăţătoria ecologică a mânăstirii, am văzut lumină la fereastra chiliei călugărului programator. Am bătut, dar nu mi-a răspuns nimeni, aşa că am încercat uşa şi l-am găsit pe fratele Pamfamir, demonizatul, stând aplecat deasupra Sfântului Laptop şi scriind blasfemii. L-am trimis în sfânta cameră frigorifică să petreacă noaptea întru nevoinţă şi canon şi rugăciune pentru iertarea păcatelor dimpreună cu ucenicul Nectarie, care trebuia să-l păzească. Răul, însă, fusese deja făcut, căci dumnezeiescul LCD era pătat cu următoarele cuvinte:
„Motto:
LUME, LUME! Poftiţi la Circul cel Mare! Căăăăărămida zburătoare, peştele fără picioare, omul cu cireaşa-n bot şi ŞARPELE CU CORZI VOCALE!
După ce a terminat de creat tot ce avea de gând, Dumnezeu a văzut că oamenii şi animalele fuseseră deja create de câte două ori şi, privind la plante, s-a gândit că nu e corect aşa. Deci, pentru a îndrepta lucrurile, deşi pământul era deja acoperit de plante proaspăt create, în mod logic, Dumnezeu a sădit o grădină creînd astfel şi plantele a doua (treia?) oară. Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai „bune foarte”, ca un părinte iubitor care îşi ascunde lamele de ras, bricheta şi Diazepamul în cutia de lego a propriului copil, a sădit acolo în mijloc pomul interzis al Cunoştinţei Binelui şi Răului, precum şi pomul Vieţii – care nu avea decât o utilitate estetică pentru că oamenii fuseseră oricum creaţi să trăiască veşnic. Read the rest of this entry »
Dragii mei, vă scriu această întâmplare la persoana a treia, căci aşa se cade a povesti minunile. Am fost ieri, în sfânta zi de duminică, la concertul AC/DC (cărora cei ce vorbesc sataneza – adică în dodii – îi mai spun şi Accadacca), spre a mă ruga unicului Mântuitorul nostru să le transforme motorina din generatoarele electrice în apă sfinţită ca să-l umple de ruşine şi umilinţă pe Satana Young şi pe necuraţii cu care a venit să ne smintească tineretul. Aşa a început ce vreau să vă povestesc:
CATEHEZA A V-A
Iubiţi mieluşei, aşa cum m-au îndemnat Sfintele Voci, vă voi vorbi astăzi despre ultima parte a zilelor creaţiei aşa cum ni le prezintă nouă Cartea Cărţilor, cea insuflată de Duhul Sfânt.
În zilele a cincea şi a şasea, Dumnezeu a fost extrem de ocupat. Nu şi-a mai pierdut vremea cu numirea şi redenumirea lucrurilor ci a creat şi-a tot creat ca un student în sesiune. A creat cum i-a venit la gură: a poruncit apelor să mişune peştii în ele, a făcut păsările înaintea insectelor şi câinii gata domesticiţi, că se grăbea. Apoi, pe înserate în ziua a şasea, cât s-a odihnit, a zis: Read the rest of this entry »
Copilaşii Domnului, vin în faţa voastră cu mare bucurie în suflet, văzând înţelepciunea conducătorilor Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.
Într-o perioadă de adâncă restrişte că cea prin care trecem, perioada în care vrednicul guvern a decis să vă taie un sfert din lefuri, noi, umili slujitori ai Creditei Strămoşeşti ştim că sunteţi îngrijoraţi. Ştim că e greu să câştigi din ce în ce mai puţin dar vin şi vă zic vouă, indiferent cât de puţin câştigaţi nu uitaţi să lăsaţi zeciuiala cuvenită în cutia milei. Căci ce-i al Domnului nu trebuie neglijat.
