Archive for the ‘ortodox’ Category
Prea iubiţi fraţi întru Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt şi al sponsorilor am reuşit a mă învrednici şi eu să merg să-mi aduc omagiul la noul set de moaşte primit de mânăstirea Prea Cuviosului Daniil prin îngrijirea Sfintei Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare. Nu există cuvinte care să poată descrie bucuria sfântă în miros de bună mireasmă duhovnicească pe care am simţit-o în suflet la vederea Prea Cinstitului Sfincter al celui între sfinţi părintele nostru Donat, episcopul Evriei. Ochii mei s-au umplut de lacrimi când mi s-a arătat adevăratul Pancreas al sfintei muceniţe Arghira, care a mărturisit pe Hristos în Constantinopol la anul 1720 şi s-a săvârşit chinuită în temniţă.
În sfânta raclă mai erau şi alte comori ale sfintei noastre credinţe: un fir de păr de pe mâna sfântului Teognis, cicatricea de la vaccin a sfântului Ruf, un dinte de lapte al sfântului Antipatru când era mic, astigmatismul sfântului Teostih, prostata sfântului Artemas,
Şi a zis Dumnezeu: <<Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!>> Şi a fost aşa. (…)Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
Ce, iar? Bă, da’ cârcotaşi mai sunteţi! Cum adică a mai făcut o dată cerul „la început”, când a făcut şi pământul? Voi să staţi aicea frumos şi să ascultaţi cu evlavie, că altminteri eu nu vă bag în rai. Dacă v-aţi ruga mai mult şi aţi gândi mai puţin, aţi şti din iluminare divină că există un cer spiritual, unde se află Dumnezeu şi Raiul şi Îngerii şi Sfinţii, şi mai există şi un cer material pe care l-a făcut Dumnezeu în ziua a doua.
Iubiţii mei fraţi, dragi credincioşi, oiţe şi berbecuţi ai Domnului,
Cu multă bucurie m-am îndreptat spre culcare azi-noapte dupa Sfânta Miezonoptică gândindu-mă cât de degrabă-mustrătoriu este bunul nostru creştin în discuţiile cu nelegiuiţii atei. Pe când fratele Nectarie se pregătea să seteze Sfântul GPS de la clopote pentru a anunţa dumnezeiasca slujbă a Ceasului III, m-am trezit cu rupere de inimă şi mare amărăciune m-a cuprins când am înţeles cât de puţină este priceperea credinciosului de rând în luptele cu aceşti urmaşi ai lui Lucifer.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, zilele acestea am lipsit, căci lucrare Dumnezeiască mi-a fost trimisă prin însăşi sfânta muceniţă Achilina cea nouă, care cu mâinile înapoi legate şi cu pântecele puse pe foc s-a săvârşit.
Stăteam eu aşa şi mă bucuram de scrisorile Taicului Terezu, pe care cu această ocazie îl salut frăţeşte şi cu drag şi vine la mine sfânta muceniţă şi-mi spune:
- האם לבקש חזרה את המתנה שאלוהים נתן לאדם הראשון. בשביל מה אלוהים ברא, אדם לא יכול לבטל.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, am lipsit aceste zile din monitoraele voastre (dar sper că nu şi din suflete) ocupat fiind cu pedepsirea călugarului-poet, căruia i-am cerut să compună o odă sfintei sărbători a Paştelui, intru mare slava Domnului şi bucuria cititorilor mei. Şi iată cu ce mi-a venit:
Şi vine iarăşi acea vreme
când noaptea, timp de multe ore
Duhul Divin pătrunde-alene
în strâmte cururi de minore
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, ştiu că există în viaţa oricărui credincios un moment de cumpănă, un moment în care bunul creştin ajunge să se întrebe dacă există cu adevărat Dumnezeu. Să nu vă temeţi, căci El e sus, e bun şi înţelegător şi nu se supără. Se poate, într-adevăr, în mare mila Lui, să facă să dea peste voi o maşină, un tramvai sau – dacă locuiţi la ţară – vaca neagră a satului sau jeepul parohului din satul vecin; dar de supărat nu se supără, o face doar ca să vă atenţioneze.
Titlul acestui preasfânt articol, oiţe şi berbecuţi ai Domnului, este si numele zilei de astăzi. Este ziua în care Tatăl Ceresc l-a trimis Mariei pe apostolul Gavriil să-i dea de veste că El şi nu altul se va coborî în uterul ei sub formă de Duh Sfânt.
9 Comments »
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, astăzi voi pune capăt, cu ajutor divin, minciunilor sfruntate pe care aşa zişii savanţi evoluţionişti le spun.
Aşa cum bine ştiţi, aceşti pui de satana susţin că nu Dumnezeu le-a rânduit pe toate, că nu El l-a făcut pe Adam şi din coasta lui pe Eva, care s-au înmulţit şi au dat naştere speciei umane. Ei spun că omul se trage din maimuţă şi că Biblia e o minciună sfruntată sau o poveste de adormit copii. Că Moise nu avea cum să despartă apele şi – mai mult de atât, că totul ar fi o ficţiune. Şi cu ce vin în sprijinul apostaziei lor? Cu făcături, cu oase de dinozauri (despre care ştim bine că au fost puse în pământ de Dumnezeu ca să ne testeze credinţa) şi alte asemenea blasfemii.
Aşa cum v-am promis în articolul anterior, astăzi vă voi vorbi despre satana care poate intra în casele voastre şi implicit în voi prin intermediul televizorului. Dacă nu vreţi să vă aruncaţi de la geamul garsonierei plasma full HD de 120 de centimetri la care mai aveţi de plătit încă 10 ani de rate iată ce trebuie să faceţi, oiţe şi berbecuţi ai Domnului.
Aşa cum bine ştiţi, urmărind alte emisiuni decât cele de la Trinitas, riscul să vă intre în casă necuratul e foarte mare. Să spunem de exemplu că sunteţi o bună creştină şi vă uitaţi, între gătitul oalei de iahnie şi bătaia tradiţională de seară, la ştirile de la ora cinci sau la Acces Direct. Nu zic să nu vă uitaţi, căci uitându-vă puteţi înţelege mult mai bine de ce e bine să fii cu frică de Dumnezeu. Puteţi vedea că nu e bine să-ţi îngropi mama fără slujbă şi în mai mult decât un singur loc şi că nu-i bine nici să ai mai mult de-un singur tată. Sau că dacă iubeşti un copil îi dai o bomboană după care cel mult îl mângâi pe cap şi pleci.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, după cum vedeţi am revenit. Am schimbat hostingul cu un hosting sfinţit (serverul a stat 24 de ore într-un cazan cu mir, timp în care i s-a cântat Isaiia dănţuieşte de către un sobor de preoţi). Între timp am aflat, aşa cum scrie şi în titlu, că Satana-i printre noi.
