Archive for the ‘Uncategorized’ Category
O sa va scriu scurt, prieteni. Imi pare rau ca nu am mai scris in ultima vreme, promit sa ma revansez. Am avut multa, foarte multa treaba (si mai am inca) dar voi reveni si voi scrie. Cel mai probabil luni, pina atunci nu voi mai avea acces la civilizatie.
Ca tot veni vorba de civilizatie, astazi am oprit la toate bisericile pe care le-am nimerit in drum, sa ma rog. Sa ma rog de sfintii parinti sa primeasca niste saci cu haine pentru cei ramasi fara case. Am fost refuzat, mi s-a raspuns inclusiv
Da’ ce credeti ca sintem noi?
Ma abtin sa spun ce cred ca sint. Ar trebui sa fie personificarea bunatatii si iubirii si grijii fata de cei aflati in suferinta. Credeam ca macar in situatii de-astea, char daca nu sint, macar pot sa mimeze corect. Cu dragoste frateasca le doresc rupturi anale.
Ma opresc aici, ca mi-e mult prea sila. Va rog insa, daca stie cineva, sa-mi spuna unde pot duce niste saci cu haine pentru amaritii astia. Sint aproape noi si sint proaspat spalate. Multumesc.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, vă scriu din pribegie, căci tăcerea care a domnit peste ambele coloane până acum nu a fost vrerea mea ci aşa a fost să fie. Am ieşit eu într-o dimineaţă în curte să-mi beau cafeaua tihnit şi cum stăteam aşa mi-au picat ochii pe casa parohială şi m-a bătut o viziune. Se făcea că de după antena de satelit s-a iţit însăşi sfânta preacuvioasă muceniţă şi mult-pătimitoare Fevronia, care mi-a spus:
Păi bine, măi Daniile, asta-i casă de om al Domnului?
Apoi a dispărut. M-am uitat şi eu la casă şi n-am avut încotro, a trebuit să admit că era demnă de casă parohială pe când eram tânăr şi la începuturile meseriei, dar acum nu mai este. Îmi trebuie una mai mare. Aşa că am purces la întocmit de acte şi dosare, ca să-mi deie primarul cel întunecat binecuvântare pentru sfintele consolidare şi extindere. O să vă spun că cine zice că nu se poate obţine repede aprobare de la primarul care este minte; se poate, pentru preţul corect. Aşa că am deschis cutia milei, să văd ce mărunţiş e pe acolo şi-am văzut că-s suficiente mii de euro şi pentru sfânta lucrare şi pentru sfântul dosar.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, date fiind ultimele evenimente am decis să las la latitudinea voastră ce comentarii intră în cutia cu mizerii şi care merită sa rămână afişate. Dacă un comentariu este insultător sau depasat, folosiţi cu încredere linkul care apare mai nou sub text (report comment).
Mi se pare mult mai elegant aşa, în loc să permitem trollilor să necinstească şi să întineze frumosul blog dar mai ales comentariile pertinente pe care le faceţi şi care – să fiu sincer – adăugă o valoare inestimabilă Luminii Sfinte.
Amin +
NAȘTEREA UNUI MONSTRU
Totul începe când citești Biblia pentru prima dată. Nu toată lumea se poticnește în același verset. Un negru ar putea fi foarte nedumerit să descopere că Biblia încurajează sclavia și în Noul și în Vechiul Testament și, mai mult decât atât, că stăpânul nu greșește cu nimic bătându-și sclavul atâta timp cât se oprește înainte de a-l ucide pe loc și nu-i nimic dacă, în urma loviturilor, sclavul moare după 2-3 zile.
Dragii mei, oiţe şi mieluşei ai Domnului, revin cu o temă care macină orice bun creştin: cum ascultăm sfatul Tăicuţului Ceresc? Căci el ne cere să ne iubim aproapele. Dar putem? Cum merită el, aproapele, să fie iubit? Ce face el ca să merite să fie iubit?
În primul rând, Dumnezeu nu ne cere să ne iubim aproapele dacă merită. Ci să-l iubim. Spun asta ca să fiu bine înţeles încă de la început. Aproapele trebuie iubit pentru că ţi-este aproape, nu pentru că merită. În al doilea rând, atâta vreme cât stromeleagul se învârtoşează, aproapele nu trebuie să ducă lipsă de iubire.
Avem însă situaţia aproapelui disperat care, în lipsa dragostei părinteşti, se cere iubit cu orice preţ. Care strigă, plânge, tânjeşte după un strop de iubire, al cărui discurs arată că nu oricine a avut parte de-un sân împins în guriţă cu dragoste maternă, care arată ca în copilăria târzie educaţia părintească a lăsat contuzii în loc de amintiri.
Oite si berbecuti ai Domnului, va scriu una scurta, doar ca sa va indemn la vot. Mergeti pe acest link, votati cum va indeamna constiinta si apoi trimiteti linkul mai departe, indemnandu-va prietenii si neamurile sa faca la fel. Tot dupa constiinta.
Mă tot uit, copilaşi ai Domnului, cum vă supăraţi ba pe Twitter, ba pe bloguri, pe mieluşelul Domnului Buzdugan. Că fură ba de pe internet, ba din ziare, să-şi facă şi el amărâta de emisiune care-l ajută să bage-n gură un dumicat de pâine neagră ca garnitură la cartofii fierţi.
Tăicuţul Ceresc şi Maica Precista ne învaţă să fim buni cu semenii noştri şi înţelegători cu animalele. Dă-i calului o mână de ovăz – zice Cartea Sfântă – şi nu aştepta în schimb să facă ceva pentru tine. Şi dacă se-mpiedică în mijlocul drumului împuşcă-l ca să-i scurtezi suferinţele.
Dragii mei, am fost surprins plăcut să citesc articolul scris de păgânul de Ion. Fireşte, asta nu-l face mai bun în ochii mei, de vreme ce nu şi-a închinat sufletul Domnului Dumnezeului nostru, Tată Ceresc al tuturor ce vieţuiesc, ce mişună pe pământ, în aer şi apă şi chiar se târăsc pe unde nu te aştepţi să găseşti ceva viu. Cum ar fi – de exemplu – păduchii laţi.
Stiu ca veniti aici sa ne cititi elucubratiile si sa ne ridem impreuna si va multumesc, in numele lui Daniil si-al Taicului Terezu. Eu nu prea scriu de ris. Scriu de nervi. Iar ce o sa spun de data asta e oarecum iesit din contextul blogului, avind mai degraba tenta sociala. Dar o sa inchei cu sfinti, ‘tu-le anafura mamelor lor.
Fraţi ortodocşi, oiţe şi berbecuţi, iubită turmă a Domnului nostru Iisus Hristos, am citit adineauri, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi de durere, un articol de pe blogul fratelui nostru întru credinţă Laurenţiu Dumitru. M-am cutremurat la citirea lui şi chiar acum când scriu simt cum îmi sângerează inima… Atacurile satanei asupra sfintei noastre tărişoare nu au început cu AC/DC ci mai devreme, pe data de 9 Mai, zi numită de spurcăciunea masonică Ziua Europei.
