Archive for the ‘Uncategorized’ Category
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, am intrat ieri pe un blog unde am citit ceva sfâşietor: mai sunt trei zile, cu cea de astăzi, până la venirea antihristului în sfânta noastră ţărişoară! Acesta va veni sub numele de Angus Young, insotit de Belzebut (Brian Johnson), Astaroth (Cliff Williams), Shaitan (Phil Rudd) şi antihristul ăla mic de Malcolm Young. Şi pentru că aceasta necurată şleahtă trebuia să poarte un nume şi să aibă un aer inofensiv, şi-au spus AC/DC şi s-au apucat de muzică, sa ne smintească nouă pruncii.
O sa incep eu, ateul, cu un citat din Biblie, mai precis cea de-a opta porunca din cele zece pe care nici un crestin nu ar trebui sa le incalce. Sigur, ea se regaseste si in Codul Penal (asta mai crestinilor e legea dupa care-s pedepsiti infractorii pe lumea asta, nu in cea de apoi):
Să nu furi. (Exodul 20:15)
Bun… Acum ca am stabilit despre ce e vorba, sa luam drept exemplu de cinste si morala un bun crestin. Ca sa fie mai simplu de pomenit, o sa-i dam si un nume, sa zicem Ionut. Ionut are un laptop iar laptopul lui e conectat la internet. De laptopul lui Ionut stie si un cititor crestin al acestui blog, care la rindul lui are blog. Si-l tine pe Ionut cu laptopul lui la linkuri utile, sa stie toata lumea de el si sa ajunga acolo mai usor. De ce? Pentru download gratuit de carti care in mod normal ar trebui cumparate. Adica furt.
Misto, un crestin trimite “clienti” de hotie unui alt bun crestin. N-ar fi atit de amuzanta situatia daca nu v-as spune ca unul dintre ei se agita pe aici tinind lectii de morala.
Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit. (1Timotei 4:6)
483 de autori (ati citi bine, patru sute optzeci si trei), fiecare cu lisa lui de carti, toate furate. O sa spuneti ca multi sint morti si nu le pasa. Dar editurile? Tiparirea unei carti, indiferent cit de viu e autorul ei, implica munca. Pe care tu, bun crestin, o furi. Nu am avut curiozitatea sa vad cite carti are fiecare autor in parte, dar daca iau in calcul minim doua avem peste o mie de carti furate. Munca furata de oameni care pretind ca urmeaza calea lui Dumnezeu si vin sa ne tina lectii de morala. Care ne spun ca o sa ardem in iad pentru ca nu credem in Dumnezeu, un dumnezeu pe care chiar ei il necinstesc, calcindu-i poruncile.
Si pentru ca tot ce am spus aici nu ar avea nici un pic de valoare fara un pic de suport vizual sau dovezi, o sa inchei cu doua imagini graitoare.
Sa nu furi, zic.
Dragilor, astazi mi-a lasat pravoslavnicul parola de administrare a blogului, pentru ca el nu poate sa se ocupe. Mi-a lasat-o pentru ca cineva trebuie sa aiba grija in locul lui si are incredere in mine, desi sint ateu. Cica as fi dintre aia care mai pot fi salvati.
Asa se face ca am ajuns sa ma uit in lista de spammeri, sa vad si eu ce mai e nou. Si mare mi-a fost mirarea, a banat parintele un crestin. Amuzant.
Dar si mai amuzant e modul de manifestare al crestinului. A fost banat pentru amenintari si alte chestii necrestinesti. Ciudat, as zice. Nu va invata biblia sa fiti buni? Si mai amuzant e ca dupa ce a fost banat insultele continua. Si stau sa ma intreb:
Cit de prost trebuie sa fii sa ameninti pe cineva folosind proxi-uri anonime dar adresa de mail reala, adresa care duce la conturile tale pe situri de socializare sau cautare de joburi? Sau cit de prost trebuie sa fii ca sa-ti inchipui ca folosind un proxy anonim nu exista instrumente care sa-ti determine IP-ul real si orasul in care locuiesti? Si mai ales cit de prost trebuie sa fii sa-ti imaginezi ca poti ameninta fara urmari?
Foarte prost, dupa parerea mea. Parintele e om bun de felul lui, probabil se va multumi cu banarea si atit. Insa prostii care se ocupa cu asa ceva, care recurg la amenintari bazindu-se pe protectia anonimatului ar trebui sa se mai destepte un pic si sa afle ca amenintarile sint pedepsite de legi si ca oricind, in urma unei plingeri, firma de la care au acces la net va livra adresa lor reala. Aia de acasa, unde fac nani linistiti. Si-ar mai trebui sa stie ca facind asa ceva risca oricind sa dea peste un individ mai putin iertator sau care pur si simplu a ajuns la limita rabdarii, moment in care ar putea sa le bata la usa ori politia ori niste baieti nervosi. Atunci ar intelege intr-un mod dureros ca nimeni nu e cu adevarat anonim si fiecare ajunge sa culeaga rodul semintelor pe care le-a semanat.
Ca sa inchei micul tratat despre prostie, va mai spun ca persoanei in cauza i se “lasa” unele comentarii si probabil isi imagineaza cu bucurie ca nu ne-am prins ca-i tot el. Asa ca-i dau dreptate Dumnezeului vostru, care va spune ca cei saraci cu duhul sint fericiti. Sa fiti iubiti.
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, vin astăzi în faţa voastră să vă vorbesc despre poveştile copilăriei şi de ce trebuie să ne ferim copiii de ele. Aş putea să vă spun, simplu, că singură poveste e cea adevărată, povestea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, poveste pe care o putem citi în Biblie. Orice bun creştin ştie că nu are nevoie de altă carte şi de alte învăţături decât cele ale Cărţii Sfinte.
Dar nu o să vă spun asta. Prefer să argumentez, arătându-vă ce învăţa copilaşii noştri din poveşti. Să luăm de pildă Cenuşăreasa,
Dragi mieluşei, din binecuvântate pricini am lipsit câteva zile dintre voi, dar am convingerea că Tăicuţul Ceresc, la rugăciunile Sfântului Pafnutie, şi ale Sfinţilor Socrat şi Dionisie, care fiind împunşi cu suliţe s-au săvârşit, nu v-a lăsat neiluminaţi în lipsa mea. Astăzi, pentru că aţi fost cuminţi şi aţi ascultat Sfânta Liturghie până la capăt, o să mai învăţăm câte ceva din ştiinţele naturii, varianta divină.
Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!"
Prin urmare, de vreme ce pământul a fost făcut bine din prima, după cum bine a constatat Dumnezeu, Dumnezeu nu i-a mai schimbat forma deşi era acoperit în întregime de apele cele de sub „tărie”. Nu l-a mai încreţit şi nici n-a mai adâncit mările şi oceanele. A zis să se despartă apele şi s-au despărţit şi despărţite stau până în zilele noastre pentru că aşa le ţine Dumnezeu. Să nu cumva să aplecaţi urechea la legile dinamicii fluidelor şi la alte necromanţii de felul ăsta, că, dacă savanţii ăia ar şti ce vorbesc, n-ar umbla în halate ca bolnavii. Unii păcătoşi mai povestesc şi de gheţari la marginea platformei, dar eu n-am văzut pe nimeni să se întoarcă de acolo cu o bucată de gheaţă în mână ca să-l cred, iar Biblia nu ne spune nimic despre asta, deci nu e adevărat. Chiar dacă s-ar fi dus unii acolo, s-au dus iarna când e frig aşa cum a rânduit Dumnezeu.
"Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
Şi era cam pe la Ceasul al şaselea când Dumnezeu a văzut că mai e vreme destulă cât să facă regnul vegetal din pământ. Că doar nu era ca primele forme de viaţă să apară în apă, nu fiţi ridicoli! Aşa că a poruncit să ţâşnească iarbă din pământ şi toţi copacii aveau fructe. Ştim bine că unii dintre copaci au încetat a mai da rod imediat după ce a pătruns în lume oribilul păcat al mâncării de fructe, sărăcind astfel meniul nostru de post. Vă puteţi voi imagina frumuseţea unei livezi de carpen sau gustul parfumat al dulceţii de mesteacăne? De bună seamă, Dumnezeu ne-a luat cele mai gustoase dintre roade, ca să ne învăţăm minte.
Şi apoi Dumnezeu a stins lumina exact când s-a făcut seară pentru că iarba de pe câmp a fost făcută înaintea soarelui şi a lunii, spre ruşinea oamenilor de ştiinţă, aşa cum trebuie să creadă bunii creştini ca să nu-i ia mama dracului. Amin!
Oiţe şi berbecuţi ai Domnului, ştiu că v-am lipsit. S-a întâmplat aceasta deoarece am primit un nou set de moaşte pentru Sfânta Biserică, printre care moaşte se numără şi prepuţul lui Hristos Mântuitorul. Aşa că nu am mai avut timp de scris, trebuind să păzesc Sfântul Prepuţ de năvala credincioaselor venite să se închine Lui şi să-L sărute.
Pe lângă multele credincioase lângă biserică s-a adunat şi o hoardă de atei păgâni care au scandat fără-ncetare "pentru cei mai slabi cu duhul şi-a adus popa prepuţul". Urât. Dar i-am potolit invitându-le căpetenia să vadă minunea, să vadă cu ochii lui cum izvorăşte mir din prepuţul lui Hristos când e pupat de enoriaşe. Aceasta însă a ajuns să fie o altă problemă, căci m-am ales şi cu ateii bulucindu-se la pupat după ce căpetenia le-a povestit ce a văzut. Cred că nu mai sunt atei în parohia mea, oiţe şi berbecuţi ai Domnului. Cei care manifestau s-au convertit la Calea cea Dreaptă, acum sunt adevăraţi creştini iar sfânta biserică a devenit înfloritoare de pe urma convertirii lor, căci fiecare din ei a lăsat în cutia milei ori zeciuiala ori cardul cu pinul scris pe spate, aşa cum se cuvine.
Acum sunt obosit, copii ai Domnului. Mă duc să îmi odihnesc trupul întru mare slava Domnului şi vă las împreună cu încă un catehism al Taicului Terezu. Când mă voi scula voi reveni la scris şi pre mulţi am să creştinez. Căci mare-i mila Domnului şi adevărata calea Lui.
Dragii mei flăcăi şi nepoţele, dat fiind că acum o săptămână l-am sărbătorit pe părintele nostru Daniel Dennett (http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Dennett), vrednic este şi plăcut înaintea lui Dumnezeu să mărturisim câte ceva din înţelepciunea sfinţiei sale.
Înainte de toate se cade să ne întrebăm: cine este evoluţioniştii? Ce face ei? Părinţii lor ştie?
Iubiţii mei, astăzi, în sfânta zi de după sfânta noapte a Învierii Mântuitorului nostru, deschizând sfântul laptop inima a început să-mi cânte de bucurie. Wallpaperele creştine pe care călugărul grafician le făcuse şi le pusese pe pagina de downloaduri creştine au reapărut ca prin farmec.
Aceasta se întâmplă, cred, pentru că Domnul Dumnezeul nostru este fericit. Căci cum altfel ar putea fi după ce a văzut, de exemplu, că însoţitoarea berbecuţului lui Dumnezeu Sova, deputat şi bun creştin, şi-a întors cu pioşenie ochii şi sufletul spre El, în ciuda faptului că avea nişte hăinuţe atât de mici încât numai la Sfânta Înviere nu părea să fi venit? Şi nu era, iubiţii mei, singra însoţitoare de bun creştin inbracata în hăinuţe cu trei numere mai mici, atât de mici încât ar fi putut fi amprentate inclusiv după Doamne iartă-mă dacă ar putea face şpagatul.
Plăcute sunt Domnului aceste apariţii de femeie creştină, căci – după cum bine ştim, Tatăl Ceresc ne cere să fim smeriţi şi să nu uităm să dăm bani Bisericii. Aşa că bine-ar face să ştie răuvoitorii cârtitori, care spun că tinerele noastre vin la înviere îmbrăcate ca nişte curve. Nu este deloc aşa, acele hăinuţe mici de tot sunt tot ce-şi mai pot permite după ce lasă zeciuiala în cutia milei. Sunt nevoite, în smerenia lor, să-şi cumpere haine din material puţin, acestea fiind mai ieftine.
Vă las acum, să vă bucuraţi de Sfintele Sărbători Pascale. Mâncaţi, beţi şi vă veseliţi şi mai ales nu uitaţi că există un motiv pentru care la fiecare sfânta sărbătoare creştinească jumătate din reclame sunt la produse care ajută digestia. Căci nu putem să ne bucurăm mai bine, mai frumos şi mai cu spor decât astfel, aducând laude Domnului cu fiecare dumicat şi înghiţitură până avem nevoie ori de Maalox ori de spital.
Nu uitati ca Iisus va iubeste. Multumesc Azilului Virtual, un blog care si-a gasit locul in blogroll. Imaginea originala provine de acolo, modificarea a fost facuta de calugarul grafician.
Etalonul bibliei are destule echivocuri si Biblia in general nu e deloc clara. Limba ebraica/aramaica este o limba cu gramatica simpla si cu multe neclaritati. Lasand la o parte faptul ca un dumnezeu atat de preocupat de ce si cum credem noi despre el ar fi trebuit sa-si aleaga o limba mai putin ambigua, problema e ca limba ebraica se poate traduce/intelege intr-o varietate de feluri si de nuante. Daca Biblia ar fi clara, n-ar exista atatea pietre de poticnire intre ortodocsi, catolici si diverse nuante de protestantism.
Read the rest of this entry »
