Turnul Eiffel din Paris e o construcţie de oţel înaltă de 324 de metri de la pământ până la vârful antenei. El a fost construit spre a servi ca poartă de intrare pentru Târgul Universal din 1889 la sărbătoarea centenar a Revoluţiei Franceze. A fost conceput ca să reziste 20 de ani şi apoi să poată fi demontat şi înlăturat cu uşurinţă. Reacţia iniţială a parizienilor la vederea turnului a fost profund negativă, deoarece l-au considerat ”o durere de ochi” şi, poate pe drept cuvânt, îl asemuiau în inimile lor cu un furuncul copt pe vârful nasului duduiei Miss Univers.
DESPRE POTOP, SAU ZIUA CÂND DUMNEZEU A ÎNECAT PEŞTII
(Partea I: Arca)
Iubiţi mieluşei şi fraţi întru Domnul, vă cer iertare pentru gluma ieftină din subtitlu. Da, ştiu şi eu că prin potop apa sărată a mărilor s-ar fi îndulcit, iar apa râurilor şi lacurilor s-ar fi sărat rezultând un amestec cu salinitate incorectă atât pentru supravieţuirea vieţuitoarelor marine cât şi a celor de apă dulce. Asta ca să nu mai vorbim de poluarea produsă de descompunerea simultană în apă a milioane de cadavre de oameni şi animale.
Iubiţi fraţi întru Domnul, mi-am învins cu greu tentaţia ca, în loc de această cateheză, să citez capitolul care urmează în întregime pentru că aproape intră în categoria „no comment”. Cu toate acestea, voi încerca să-l explic cum pot eu mai bine. Read the rest of this entry »
Mă tot uit, copilaşi ai Domnului, cum vă supăraţi ba pe Twitter, ba pe bloguri, pe mieluşelul Domnului Buzdugan. Că fură ba de pe internet, ba din ziare, să-şi facă şi el amărâta de emisiune care-l ajută să bage-n gură un dumicat de pâine neagră ca garnitură la cartofii fierţi.
Tăicuţul Ceresc şi Maica Precista ne învaţă să fim buni cu semenii noştri şi înţelegători cu animalele. Dă-i calului o mână de ovăz – zice Cartea Sfântă – şi nu aştepta în schimb să facă ceva pentru tine. Şi dacă se-mpiedică în mijlocul drumului împuşcă-l ca să-i scurtezi suferinţele.
Dragii mei, am fost surprins plăcut să citesc articolul scris de păgânul de Ion. Fireşte, asta nu-l face mai bun în ochii mei, de vreme ce nu şi-a închinat sufletul Domnului Dumnezeului nostru, Tată Ceresc al tuturor ce vieţuiesc, ce mişună pe pământ, în aer şi apă şi chiar se târăsc pe unde nu te aştepţi să găseşti ceva viu. Cum ar fi – de exemplu – păduchii laţi.
Stiu ca veniti aici sa ne cititi elucubratiile si sa ne ridem impreuna si va multumesc, in numele lui Daniil si-al Taicului Terezu. Eu nu prea scriu de ris. Scriu de nervi. Iar ce o sa spun de data asta e oarecum iesit din contextul blogului, avind mai degraba tenta sociala. Dar o sa inchei cu sfinti, ‘tu-le anafura mamelor lor.
Dragi enoriaşi, aşa cum bine ne învaţă Sfânta Scriptură, Dumnezeu a făcut la început cerul şi apoi pământul. Cu cerul a fost relativ simplu, a zis să fie cer şi-a fost. Ca să facă pământul însă a avut ceva de lucru înainte, căci nu mai făcuse până atunci aşa ceva. Bine, nici cer nu mai făcuse dar a fost simplu pentru că a zis să fie cum o fi şi să nu se termine nicăieri. Şi l-a făcut.
Iubiţi mieluşei şi fraţi, aseară, după ce am adus procoveţele de la curăţătoria ecologică a mânăstirii, am văzut lumină la fereastra chiliei călugărului programator. Am bătut, dar nu mi-a răspuns nimeni, aşa că am încercat uşa şi l-am găsit pe fratele Pamfamir, demonizatul, stând aplecat deasupra Sfântului Laptop şi scriind blasfemii. L-am trimis în sfânta cameră frigorifică să petreacă noaptea întru nevoinţă şi canon şi rugăciune pentru iertarea păcatelor dimpreună cu ucenicul Nectarie, care trebuia să-l păzească. Răul, însă, fusese deja făcut, căci dumnezeiescul LCD era pătat cu următoarele cuvinte:
„Motto:
LUME, LUME! Poftiţi la Circul cel Mare! Căăăăărămida zburătoare, peştele fără picioare, omul cu cireaşa-n bot şi ŞARPELE CU CORZI VOCALE!
După ce a terminat de creat tot ce avea de gând, Dumnezeu a văzut că oamenii şi animalele fuseseră deja create de câte două ori şi, privind la plante, s-a gândit că nu e corect aşa. Deci, pentru a îndrepta lucrurile, deşi pământul era deja acoperit de plante proaspăt create, în mod logic, Dumnezeu a sădit o grădină creînd astfel şi plantele a doua (treia?) oară. Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai „bune foarte”, ca un părinte iubitor care îşi ascunde lamele de ras, bricheta şi Diazepamul în cutia de lego a propriului copil, a sădit acolo în mijloc pomul interzis al Cunoştinţei Binelui şi Răului, precum şi pomul Vieţii – care nu avea decât o utilitate estetică pentru că oamenii fuseseră oricum creaţi să trăiască veşnic. Read the rest of this entry »
Fraţi ortodocşi, oiţe şi berbecuţi, iubită turmă a Domnului nostru Iisus Hristos, am citit adineauri, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi de durere, un articol de pe blogul fratelui nostru întru credinţă Laurenţiu Dumitru. M-am cutremurat la citirea lui şi chiar acum când scriu simt cum îmi sângerează inima… Atacurile satanei asupra sfintei noastre tărişoare nu au început cu AC/DC ci mai devreme, pe data de 9 Mai, zi numită de spurcăciunea masonică Ziua Europei.
Dragii mei, vă scriu această întâmplare la persoana a treia, căci aşa se cade a povesti minunile. Am fost ieri, în sfânta zi de duminică, la concertul AC/DC (cărora cei ce vorbesc sataneza – adică în dodii – îi mai spun şi Accadacca), spre a mă ruga unicului Mântuitorul nostru să le transforme motorina din generatoarele electrice în apă sfinţită ca să-l umple de ruşine şi umilinţă pe Satana Young şi pe necuraţii cu care a venit să ne smintească tineretul. Aşa a început ce vreau să vă povestesc:
