Posts Tagged ‘educatie’
Iubiți mielușei, regret absența mea prelungită dintre voi, dar o serie de griji lumești mi-au ținut mintea ocupată și departe de preocupări duhovnicești.
N-am acum inspirație să fac o trecere elegantă, așa că intru direct în subiect.
Întotdeauna mă amuză când îi aud pe oamenii religioși vorbind despre instabilitatea, imprecizia și caracterul precar al științei, mai ales atunci când își permite să nu confirme sau, mai rău (Dumnezeu să ne apere!) să contrazică informațiile cuprinse în cartea sfântă (oricare ar fi aia). Mă amuză pentru că, în mod ironic, respectivii dreptcredincioși își fac cunoscută părerea într-o cameră iluminată electric, răcorită cu ajutorul unui sistem de climatizare avansat, sau încălzită cu ajutorul unui boiler automatizat și reglat să mențină în permanență temperatura dorită. De multe ori aceste păreri sunt exprimate cu ajutorul unui computer și a unei conexiuni la o rețea globală capabilă să suporte simultan contacte vizuale, auditive, scrise și transfer de date în timp real.
Astăzi este 8 Martie in parohia mea şi nu numai. Atenţi să fiţi în această zi, căci astăzi nu trebuie să vă bateţi femeia pentru că e Duminică iar Duminica este lăsată pentru odihnă. Bătaia, cum bine ştie orice bun creştin, e solicitantă. Muşchii (pe care Dumnezeu ni i-a dat) sunt solicitati în timpul bătăii iar vlăguiala neplăcută este Domnului.
Cei mai solicitaţi sunt bicepşii, cărora le vom spune muşchii sfinţi. Aceştia sunt muşchi dumnezeieşti şi trebuie cultivaţi de orice bun creştin, care altfel nu-şi va putea educa în mod corespunzător nici femeia nici copiii. Apoi sunt muşchii îngereşti, categorie oarecum inferioară dar tot de origine divină. Printre aceştia de număra tricepsul, care-i folosit în principal la lovitura din rever împreună cu deltoizii şi trapezul mare. Tot în această categorie intră sternocleidomastoidianul, foarte util în cazul în care atentionarea printr-un cap în gură îi este necesar creştinului pentru a-şi puncta ideea. Singurii muşchi sfinţi ai femeii sunt muşchiul perineului şi gluteus maximus, restul fiind aşezaţi de tatăl ceresc în aşa fel încât femeia per ansamblu să fie plăcută vederii. Şi să nu uit, Grafenberg a fost un jidan satanist, trimis să smintească minţile fiicelor Domnului cu aberaţiile lui.
19 Comments »
Bunul creştin este un om cu frică de Dumnezeu. Frică, nu dragoste deoarece dragostea, în anumite forme, poate căpăta şi conotaţii necurate (fă, futu-ţi Dumnezeii tăi de proastă) iar Dumnezeu, aşa cum ştie oricine a citit blogul acesta în întregime, este incompatibil cu sexul.
Un bun creştin nu numai că trăieşte cu frică de Dumnezeu, dar o şi propovăduieşte. Dacă nu ar face-o, ar fi doar un om speriat. Diseminarea ideii de frică de divinitate ridică omul la nivel de creştin adevărat. M-am gândit aşadar la un mic îndrumar despre cum putem aduce un suflet rătăcit pe calea cea dreaptă şi o să vă ofer câteva exemple concrete, din viaţa de zi cu zi.
1. Şoferul care parchează pe locul tău.
Nu contează că a parcat doar ca să se ducă să-şi cumpere pâine şi maşina este pusă cu semnalul de avarie pornit, ca să ştii că se întoarce repede. Nu-l aştepta. Parchează în altă parte iar înainte să intri în casă, că tot eşti acolo, fă-l cu cheia pe toată lungimea caroserirei. Dacă ştii să scrii repede, în loc să i-o zgârii scrie-i data viitoare îţi sparg cauciucurile. Dacă maşina e aşa şi aşa, s-ar putea să îi trebuiască mai multe semne de acest fel ca să primească lumina. Dacă maşina e scumpă şi nouă, o singură dată îi va fi de ajuns şi nu va mai râvni la bunul aproapelui. Căci locul ăla de parcare e bunul tău chiar dacă nu l-ai plătit la primărie, oricine de pe stradă ştie asta.
2. Oamenii care stau la coadă.
Pune-te în faţa lor, orice bun creştin trebuie să ştie că nerăbdarea nu este o virtute. Dacă încearcă să comenteze spune-i de dulce, să înveţe pe lângă răbdare şi umilinţa, căci plăcute sunt amândouă Domnului. Dacă nici aşa nu merge, dă-i o palmă. Cu cât mai mulţi ne vom trata semenii astfel cu atât mai repede vor învăţa să se supună.
3. Fă-o să pară un accident.
Deşurubează becul liftului şi după ce urcă, blochează-l acolo. Când începe să urle de groază apari şi-i spui că l-a pedepsit Dumnezeu, căci cu siguranţă a păcătuit cu ceva. Apoi du-te în casă, ia Biblia cu tine şi du-te în faţa uşii liftului, unde-i vei citi din Apocalipsă. Fii inspirat, alege părţile cu mulţi morţi. Le găsesti usor, că-s dese. Apoi spune-i că rugăciunea ajută şi pune-l să recite după tine Tatăl Nostru. Fă-o până simţi că pune suflet, apoi deblochează liftul şi ajută-l să iasă, dar nu înainte de a săruta Biblia. Dacă te simţi inspirat îi poţi povesti cum în timp ce recitaţi împreună Tatăl Nostru a apărut din neant o mână uriaşă cu o şurubelniţă şi a înfăptuit minunea deschiderii uşii. Ai grijă să ascunzi şurubelniţa ta.
Acestea fiind spuse, nu uita că Dumnezeu tine un catastif, în care îţi notează şi bune şi rele. Când îţi sună ceasul pentru că te-a chemat la El, după acel catastif îţi va face scorul. Totul este să fii la final cel puţin pe zero cu faptele rele şi bune, căci binele spală răul. Astfel, convertirea unui ateu la creştinism însumează un puct. Convertirea unui satanist la creştinism două puncte, a unui musulman trei şi aducerea unui homosexual pe calea dreaptă patru puncte. Apoi urmează combinaţiile, cel mai tare combo fiind aducerea pe calea cea dreaptă a unui homosexual musulman.
Aşa că dacă vă ştiţi cu multe păcate şi le vreţi şterse repede, aşteptaţi Gay Parade şi ieşiţi în stradă cu ciomagul din lemn de nuc şi Biblia îmbrăcată în piele de capră. Un singur pidosnic pedepsit vă absolvă de jumătate de an de rupt nevasta în bătaie iar de la doi în sus, pentru fiecare în parte poţi aduce pe lume un copil de care să aibă grijă statul, că tu nu ai ce-i pune în farfurie.
Acestea sunt doar câteva idei cu ajutorul cărora puteţi instala frica de Dumnezeu în sufletul necredincioşilor. Dacă mai aveţi altele, nu vă sfiiţi să le împărtăşiţi cu mine.
Legat de articolul referitor la ce jocuri joaca sau ar trebui sa joace copiii nostri, iata un joc crestin pentru toate vârstele. Nu conteaza daca nu va iese din prima, nu trebuie sa va simtiti frustrati. Înainte sa îl reluati dedicati macar o ora rugaciunilor însotite de autoflagelare iar Dumnezeu va va asigura reusita. Veti vedea, pagina pe care ati tiparit jocul se va închide la culoare, ramânând alba doar calea cea adevarata.
Pentru necredinciosi sau pagâni, puteti încerca si voi o ora de rugaciune si autoflagelare. Daca o faceti sincer si cu sufletul curat veti vedea si voi calea pe pagina si veti ajunge astfel la concluzia ca pâna acum ati trait în minciuna, Dumnezeu înfaptuind minunea pentru voi, pentru ca exista si este unicul adevarat.
De multe ori sunt întrebat dacă joaca pe computer poate afecta dezvoltarea copiilor. Fireşte că poate, rar mi s-a pus o întrebare mai stupidă de atât. Jocurile pe computer, dacă nu sunt gândite corect, pot sminti minţile şi sufletele crude ale copiilor noştri.
Să luăm drept exemplu un joc foarte apreciat de tinerii satanişti de astăzi: Call of duty. Un joc bolnav creat de păgânii de la Activision, un joc care încearcă să imprime copiilor creştini ideea că pot ucide. Sunt multe jocuri de acest fel! Adevărat vă spun, singurul care are dreptul de a ucide este Bunul Dumnezeu. În marea Lui milă şi bunătate a adus omenirii Potopul şi a ras de pe faţa pământului aproape toată suflarea, de câte ori a vrut. El şi numai El are căderea să ne ia zilele după bunul Lui plac. Nu trebuie să ne lăsăm copiii să joace jocuri de acest gen, din care pot învăţa altceva. Nu.
De aceea vă propun să daţi copiilor să joace jocuri gândite corect, inspirate din Cartea Sfântă. Pentru moment, călugărul nostru programator (care vă oferă şi wallpapere sfinţite, apărătoare de viruşi) a terminat un joc frumos de tot, numit Apărătorii Bibliei. Actuala versiune este în engleză, în încercarea noastră de a răspândi credinţa dreapta (adică ortodoxă) în cât mai multe ţări.
Pe zi ce trece, din cauza condiţiilor grele de muncă, din ce în ce mai mulţi programatori vin să-şi caute alinarea în mănăstiri şi vom putea să le oferim copiilor noştri mai multe jocuri frumoase şi adevărate. Mai mult de atât, am marea bucurie să vă anunţ că o parte din ei, care au ales sihăstria, au în pregătire o versiune creştină a jocului Call of Duty despre care am făcut vorbire mai sus. Această versiune se va adresa fetiţelor ortodoxe, viitoare născătoare de copii romani creştini.
Nascociri satanice
Astăzi am văzut în un copil posedat, care cerea în lacrimi de la buna să mama să-i cumpere jucării pokemon. Spun copil posedat pentru că un copil curat, ortodox, nu poate să-şi dorească a se juca cu născocirile Satanei, că altfel nu pot să numesc nişte făcături oribile care nu seamănă cu niciuna din animalele lăsate de bunul Dumnezeu pe pământ. Şi nu mă refer aici la dinozauri, orice bun creştin ştiind că nu au existat niciodată şi că scheletele lor au fost puse în pământ de Dumnezeu ca să ne testeze credinţa necurmata în El.
Aşa că mi-am zis să vă învăţ cum trebuie educat un copil care are tendinţa de a aluneca pe panta pierzaniei. În primul rând va spun că un copil care poate aluneca spre satanism e uşor de recunoscut. Vrea desene animate, reviste cu benzi desenate şi cere să i se citească poveşti în loc de pasaje pline de înţelepciune din Biblie. Mai mult de atât, refuză să înţeleagă că spre deosebire de Dumnezeu, desenele animate şi personajele din poveşti nu sunt nimic altceva decât născocirile unor minţi posedate de Diavol.
Cel mai bun leac pentru un asemenea copil îl găsim tot în Sfânta Scriptură. Preferabil cu coperţi tari, îmbrăcată în piele de capră şi colţare din metal. O deschizi si îi citeşti cu simţire câteva pasaje bine alese despre chinurile iadului. Fireşte, dacă se sperie şi începe să plângă nu trebuie să te opreşti. E semn că diavolul ascuns în el încearcă să-ţi curme credinţa. Abia acum începe lupta! Leagă bine copilul şi fă asupra lui semnul crucii de trei ori. Apoi stropeşte-l cu apă sfinţită şi strigă către el Piei, Satana! Dacă se opreste din plâns reia cititul. Dacă nu, e semn că Diavolul nu vrea să-ţi părăsească pruncul, aşa că trebuie să lupţi altfel.
După cum bine ştie orice creştin adevărat, Necuratul se teme de cele sfinte şi nu-i place lemnul de nuc. Un bun părinte are în casă o creangă groasă din lemn de nuc, special pentru aceste cazuri. Cranga trebuie învelită strâns în Calendarul Ortodox pe anul în curs. Se pune copilul legat şi stropit cu apă sfinţită cu capul pe Biblie şi se bate la tălpi cu creanga de nuc. În acelaşi timp, se sperie Satana din el cu porunci în numele sfântului sau sfinţilor din ziua respectivă. De exempu, dacă vrei să scoti dracii din copil astăzi 28 februarie, îndemnul trebuie strigat aşa:
Piei, Satana! Ţi-o cere sfânta nouă muceniţă Chirana preaînţeleapta, din Tesalonic, care în chinuri s-a săvârşit, la anul 1751! Îţi poruncesc Nimfas şi Evvul, care în pace s-au săvârşit. Dispari, Satana! În numele preacuviosului Varsos şi a celor şase sfinţi mucenici din Egipt îţi poruncesc să părăseşti acest copil, AMIN!
Dacă toate cele de mai sus vor fi înfăptuite cu pricepere şi dragoste de Dumnezeu, bestia care îţi bântuie copilul va pleca pentru totdeauna şi niciodată nu se va mai întoarce, iar copilul va rămâne vesnic bun şi ascultător, cu frică de Dumnezeu, aşa cum îşi doreşte orice bun creştin.
