Posts Tagged ‘fatarnicie’

Biblia condamnă făţărnicia, despre asta vreau să vă vorbesc astăzi. Nu fiţi făţarnici, nu vă daţi mari căci neplăcute sunt acestea Domnului. Avem printre noi, în această parohie, oameni care se fac vinovaţi de acest păcat. Căci făţărnicie este să critici şi să insulţi, atâta vreme cât tu nu eşti nici măcar şcolarizat suficient cât să scrii corect. Astăzi, Dumnezeu mi-a comandat să vă atrag atenţia acestui comentariu:

tais
nu te’ai spânzurat încă mah?.când o so faci fă un semn,să mă imbet de bucurie…tacanitu’dreaq.

Avem aici un exemplu de copil posedat de Satana, cel mai probabil pe cale anala. Aşa se explică faptul că foloseşte apostroful în locul cratimei, lucru despre care ne vorbeşte psihologia creştină: când Diavolul te posedă anal începi să te fereşti de semnele de punctuaţie lungi, falice. Le înlocuieşti cu echivalente mai mici şi mai scurte, incercand în acest fel să suprimi mental amintirea mădularului mare, satanic. Apoi îţi pierzi minţile şi începi să scrii in dodii, după placul Fiarei.

Până la urma robul lui Dumnezeu tais se va obişnui cu penetrarea şi posesia, ajungând în final să îi placă. Aceasta este calea cea mai scurtă către homosexualitate şi agăţatul băieţilor tineri noaptea în Piaţa Operei. De aici până la a te travesti şi a defila îmbrăcat în roz impreună cu Naomi nu mai este decât un pas, care va fi însă uşor de făcut după ce te vor cunoaşte fizic toţi sodomitii oraşului. Vestea bună este că Sfânta Biserică are leac pentru homosexualii în devenire. E suficient dacă tais, aici de faţă, se duce duminică în Biserică şi-şi mărturiseşte dorinţa de a fi penetrat anal de însuşi Satana. Preotul Paroh va şti cum să procedeze să alunge Necuratul din robul lui Dumnezeu.

Există însă şi o formă de făţărnicie pe care Biserica nu numai că nu o condamna dar o şi apreciază. E mândria de a fi creştin a şoferilor ortodocşi. Aceasta se manifestă prin atârnarea de cruci de oglindă retrovizoare, iar când aceasta nu mai este suficientă, lipirea lor cu ventuze pe parbriz. Nu vă fie teamă să vă arătaţi cu ostentaţie credinţa, plăcută este Domnului mândria de a fi creştin. Nu vă fie teamă nici dacă de prea multe cruci nu mai vedeţi drumul prin parbriz. Dumnezeu e sus, de unde se vede mult mai bine decât putem vedea nevrednicii de noi. Atunci când nu vezi drumul El ţi-l va arăta şi-ti va spune cum şi cât să răsuceşti volanul. Iar dacă în drumul tău se intampla să mai calci pe cineva nu trebuie să te temi: ori era un pui al Satanei ori dacă era creştin, Dumnezeu l-a vrut alături şi l-a chemat în Rai.