Astăzi vom vorbi despre frica de Dumnezeu. E o expresie pe care o auziţi la tot pasul, fraţi creştini, aţi asimilat-o dar ştiu că nu o conştientizaţi, aşa că m-am gândit să vă dau o mână de ajutor în acest sens.  

Bunul creştin este un om cu frică de Dumnezeu. Frică, nu dragoste deoarece dragostea, în anumite forme, poate căpăta şi conotaţii necurate (fă, futu-ţi Dumnezeii tăi de proastă) iar Dumnezeu, aşa cum ştie oricine a citit blogul acesta în întregime, este incompatibil cu sexul.

Un bun creştin nu numai că trăieşte cu frică de Dumnezeu, dar o şi propovăduieşte. Dacă nu ar face-o, ar fi doar un om speriat. Diseminarea ideii de frică de divinitate ridică omul la nivel de creştin adevărat. M-am gândit aşadar la un mic îndrumar despre cum putem aduce un suflet rătăcit pe calea cea dreaptă şi o să vă ofer câteva exemple concrete, din viaţa de zi cu zi.

1. Şoferul care parchează pe locul tău.

Nu contează că a parcat doar ca să se ducă să-şi cumpere pâine şi maşina este pusă cu semnalul de avarie pornit, ca să ştii că se întoarce repede. Nu-l aştepta. Parchează în altă parte iar înainte să intri în casă, că tot eşti acolo, fă-l cu cheia pe toată lungimea caroserirei. Dacă ştii să scrii repede, în loc să i-o zgârii scrie-i data viitoare îţi sparg cauciucurile. Dacă maşina e aşa şi aşa, s-ar putea să îi trebuiască mai multe semne de acest fel ca să primească lumina. Dacă maşina e scumpă şi nouă, o singură dată îi va fi de ajuns şi nu va mai râvni la bunul aproapelui. Căci locul ăla de parcare e bunul tău chiar dacă nu l-ai plătit la primărie, oricine de pe stradă ştie asta.

2. Oamenii care stau la coadă.

Pune-te în faţa lor, orice bun creştin trebuie să ştie că nerăbdarea nu este o virtute. Dacă încearcă să comenteze spune-i de dulce, să înveţe pe lângă răbdare şi umilinţa, căci plăcute sunt amândouă Domnului. Dacă nici aşa nu merge, dă-i o palmă. Cu cât mai mulţi ne vom trata semenii astfel cu atât mai repede vor învăţa să se supună.

3. Fă-o să pară un accident.

Deşurubează becul liftului şi după ce urcă, blochează-l acolo. Când începe să urle de groază apari şi-i spui că l-a pedepsit Dumnezeu, căci cu siguranţă a păcătuit cu ceva. Apoi du-te în casă, ia Biblia cu tine şi du-te în faţa uşii liftului, unde-i vei citi din Apocalipsă. Fii inspirat, alege părţile cu mulţi morţi. Le găsesti usor, că-s dese. Apoi spune-i că rugăciunea ajută şi pune-l să recite după tine Tatăl Nostru. Fă-o până simţi că pune suflet, apoi deblochează liftul şi ajută-l să iasă, dar nu înainte de a săruta Biblia. Dacă te simţi inspirat îi poţi povesti cum în timp ce recitaţi împreună Tatăl Nostru a apărut din neant o mână uriaşă cu o şurubelniţă şi a înfăptuit minunea deschiderii uşii. Ai grijă să ascunzi şurubelniţa ta.

Acestea fiind spuse, nu uita că Dumnezeu tine un catastif, în care îţi notează şi bune şi rele. Când îţi sună ceasul pentru că te-a chemat la El, după acel catastif îţi va face scorul. Totul este să fii la final cel puţin pe zero cu faptele rele şi bune, căci binele spală răul. Astfel, convertirea unui ateu la creştinism însumează un puct. Convertirea unui satanist la creştinism două puncte, a unui musulman trei şi aducerea unui homosexual pe calea dreaptă patru puncte. Apoi urmează combinaţiile, cel mai tare combo fiind aducerea pe calea cea dreaptă a unui homosexual musulman.

Aşa că dacă vă ştiţi cu multe păcate şi le vreţi şterse repede, aşteptaţi Gay Parade şi ieşiţi în stradă cu ciomagul din lemn de nuc şi Biblia îmbrăcată în piele de capră. Un singur pidosnic pedepsit vă absolvă de jumătate de an de rupt nevasta în bătaie iar de la doi în sus, pentru fiecare în parte poţi aduce pe lume un copil de care să aibă grijă statul, că tu nu ai ce-i pune în farfurie.

Acestea sunt doar câteva idei cu ajutorul cărora puteţi instala frica de Dumnezeu în sufletul necredincioşilor. Dacă mai aveţi altele, nu vă sfiiţi să le împărtăşiţi cu mine.